Vreau sa scriu despre asta dar nu stiu cum as putea incepe…Ce as putea sa spun? Aseara n-am putut sa dorm. Ah, piciorul asta stang doare ca naiba. Eu stau si il injur in mintea mea. Dar nu numai pe picior si durerea, ci si pe El.
Nu imi vine sa cred…. adica chiar nu pot sa cred. Si privirea din ochii lui inainte sa imi atinga piciorul cu pumnul. Pot sa jur ca am vazut un demon. NU. Prima data am crezut ca e tata. Dar semana cu un demon. Un MONSTRU.
De la „Lasa-ma!” la „Esti nebun.” si la „Prost si Cretin.” iar apoi de la o privire de monstru la durere.
Nu sunt obisnuita sa tip si sa plang cand simt durere. Nu cu voce tare. Cand eram mica tipam dar in ani de zile dupa ce ma obisnuisem cu durerea nu am mai plans sau tipat niciodata cu voce tare. Intotdeauna am fost silentioasa. Plangeam, dar nu se auzea nici un sunet.
Cel mai rau a fost ca dupa ce a facut asta eu m-am gandit la tata si ceva in mine parca a explodat. Durerea era din ce in ce mai tare. Apoi am auzit un ras. Numai un demon rade cand face o fapta groaznica ca asta.
Cand mi-a pus gheata pe picior tot la ce ma puteam gandi era ca vroiam sa plece de acolo cat mai repede. Dar nu pleca. De ce nu pleca?? Vroiam sa plece!!! „Pleacaaaaaaaaaa!!!!pleaca, pleaca, pleaca.” Nu am scos nici un sunet. Nu aveam putere sa vorbesc tare. Daca as fi facut-o stiu sigur ca as fi plans si tipat cum nu m-a mai auzit cineva.
Nu ma uitam la el. Nu aveam curaj sa ma uit. Daca ma uitam in ochii lui si vedeam iar demonul acela care radea? Nu mai pot de durere. Pot sa merg, desi ma doare. Azi, doar mai simt durerea cand ating. Si cand ating partea ranita doare atat de rau incat ma gandesc de ce nu ma doare atat de rau cand merg? Nu pot spune la nimeni acum. Nu pot sa vorbesc despre asta decat cu cei care au fost de fata. Daca le-as spune parintiilor sau altor prieteni, cu siguranta ca ar vrea sa il omoare. Nu ca nu as fi vrut si eu in acel moment. Iar imi pun o masca. Azi simt durere- dar se transforma brusc in fericire…
Nu am sa-l iert niciodata pentru asta. Niciodata.
Dar…Nici macar o scuza nu am primit. O simpla scuza… e atat de greu?